Poezii
O zi normală ca oricare
Pe lacul ghenezaret
O barcă plutește in zare
Si totul pare că-i perfect
Pe barcă e Învățătorul
Isus cu ucenicii Săi
Ei se întorc de la Gadara
Uimiți de puterea lui Dumnezeu
Ce sa întâmplat acolo Doamne
Întreabă Petru necăjit
De ce s-au supărat aceia
Pentru binele ce lai făcut
Oameni urăsc lumina
Răspunse Domnul imediat
Pentru că faptele lor rele
Sa nu se vadă niciodat
Dar Dumnezeu este lumina
Ce luminează pe pământ
Prin oamenii ce au viata
Schimbată de Duhul sfant
Voi sunteți lumina lumii
Ce luminează pe pământ
Calea către veșnicie
Adevărul cel de sus
Nu toți ce spun că sunt lumină
Luminează pe cel pierdut
Acei ce trăiesc Adevărul
Din apă si din duh născuți
De aceia oameni din gadara
Nu ne-au primit au refuzat
Să-și lepede faptele rele
În intuneric au rămas
Atunci uimit ramase Petru
De răspunsul lui Isus
Si începură sa vâslească
Spre malul din Capernaum
Dar cum ajung la mal pescari
Mulțimea iau inconjurat
Doamne am nevoie de tine
Sunt bolnav și am păcat
Veneau la Domnul mulți bolnavi
Șchiopii tare mai săreau
Duhurile necurate
In locuri pustii plecau
Nu respinge astăzi harul
Ce ț-il dă Isus Hristos
Caci nu ști ce va fi mâine
Poate mori un pacatos
Isus astăzi iartă păcatul
Ce se afla-n viața ta
Nu respinge a Lui iertare
Nimenea si nici o dată
Nu te mai poate ierta
Nu te inpotrivi iubirii
Răspândită de Isus
Prinde-te de El căci poate
Sa te ducă in ceruri sus
Autor: Alin Gabriel Bejan
Cât încã ceasul n-a sunat
Şi „ticãit” mai are,
Cât simţi şi pâinea ce-ai mâncat
De are sau nu, sare,
Cât îţi dai seama cã mai ai
Vreun gând, la îndemânã,
Şi câtã vreme nu s-a spart
Găleata, la fântânã,
Cât timp încã nu te trezeşti
La pasãrea ce zboarã,
Cât cele douã lumânãri
Au şi fitil şi cearã,
Cât ai putere-n mâna ta,
Cât încã ai vigoare,
Şi cât timp încã poţi vedea
Un rãsãrit de soare,
Cât pãzitorii nu şed jos,
Trudiţi de-atâta vreme,
Şi cât piciorul sãnãtos
De noapte nu se teme,
Cât ziua care ţi s-a dat
Nu s-a plecat spre searã,
Cât timp gãseşti, cu pana ta,
Cernealã-n cãlimarã,
Cât, a gândirii apã-n vad
Îşi poartã cu ea, spuma,
Gândeşte-te la un rãspuns:
Nu „Imediat!”, ci- „Acuma!”!
Acuma, cât eşti încã viu,
Întoarce-te la cruce!
Te-ntoarce, pânã nu-i târziu,
Cãci timpul tãu se duce!
Întoarce-te, cât timp ţi-e dat
Rãspuns la întrebare,
Şi harul de a fi „chemat” –
Cã nu e har mai mare! …
Autor: Cristi Dobrei
Ce cauţi tu-n mulţime?
Atâtea sute de evrei
Se-nghesuie fără temei,
Aicea nu-i de tine.
Tu eşti bogat, tu ai averi,
Tu nu eşti orişicine.
Ce cauţi tu printre acei
Ce lumea a uitat de ei?
Ei nu sunt demni de tine.
Eşti om de frunte-ntre iudei
Şi ai o slujbă bună.
De ce te-amesteci tu cu ei?
Sunt doar o mână de mişei
Ce n-au păstor nici stână.
Ce dacă trece azi Isus
Pe strada ta, Zachee?
El nu-I ca tine mai presus,
El nu-I din cer cum alţii-au spus,
Şi El e din femeie.
Şi-acum de ce te-ai căţărat
În dud? Nu-ţi şade bine!
Atât de mulţi te-au observat
Şi pe la spate ne-ncetat
Cu toţii râd de tine.”
* * *
Dar, ce minune, nu ştiu cum,
În zgomot de mulţime
Isus se-opreşte lângă drum.
“Zachee, dă-te jos acum,
Căci vreau să stau la tine”.
Şi într-o clipă el, Zacheu,
Se coborî îndată.
Uitând pe loc de vechiul eu,
El simte-n piept pe Dumnezeu
Cum n-a simţit vreodată.
Şi-atunci când Domnul a intrat
Ca oaspete în casă,
Zacheu, pătruns, I-a declarat:
“Jumate dau celui sărac
Din tot ce am în casă.
Ba, chiar mai mult, dau împătrit
Acelui ce socoate
C-a fost cândva năpăstuit,
Poate vreun om sărac, lipsit
Şi-mi pare rău de toate”.
Atunci Isus îi spune-aşa:
“Zachee, mântuirea
Chiar azi intrat-a-n casa ta.
Şi tu eşti fiul lui Avraam,
Căci porţi în piept iubirea”.
Şi despărţindu-se de el,
Spre Golgota purcede
S-aducă sângele-I de miel
Ca jertfă sfântă pentru-acel
Ce-n El se va încrede.
Din nou Satan, cu gând murdar
Se-apropie să-i spună:
“Zachee, totul e-n zadar,
Ţi-ai dat toată averea-n dar,
Gândirea ta nu-i bună.
Şi-apoi mai crezi că El, Isus,
Ţi-a dat azi mântuirea?
Zachee, uită ce Ţi-a spus,
Tu fii la fel, fii nesupus
Aceasta ţi-e menirea”.
Însă Zacheu ştia de-acum
Ceea ce-n piept simţise,
Că tot ce este-n lume-acum
Nu se compară nicidecum
Cu pacea ce-o primise.
Zacheu atunci s-a întâlnit
Cu Isus faţă-n faţă
Sufletul i-a fost mântuit
Că L-a crezut şi L-a primit
În casa lui şi-n viaţă.
Şi azi Isus spre casa ta,
Lin paşii îşi îndreaptă
Şi ar dori să intre-n ea,
Nu pentru-o zi, ci pururea,
El să-L inviţi te-aşteaptă.
De vrei ca şi Zacheu să ai
Cu Tatăl împăcarea,
Tu astăzi viaţa să-ţi predai
Lui Isus, Calea ta spre Rai,
Şi vei afla iertarea.
Doamne dă-mi înțelepciune
O avere, este ea
Dă-mi în minte gânduri bune
Celui rău, nu mă lăsa!
Luminează mintea mea
Să le fac pe toate bine,
Stau cu mine, nu pleca,
Ești al meu, Tu îmi vrei bine.
Fără Tine-mi este teamă
Și mă simt neprotejat,
Sunt timid, fac tot în grabă
Sunt pierdut, înfricoșat.
Doar cu Tine mă simt bine
Și puternic, mă simțesc
Credința mea, e în Tine
Doar cu Tine, reușesc.
Toate-mi ies așa cum spui
În Cuvântu-Ți minunat
De-s cu Tine, cel rău nu-i
Prin toate pot să răzbat,
Nu mai este dezbinare
Între mine și între frați
Căci Tu cu putere mare
De la rele, ne abați.
Și nici bârfe nu mai sunt
Nici invidii și cârteli
Căci Tu ești Părinte sfânt
Drept și nu ai îndoieli
Așa cum se întâmplă des
Să fim cei neînsemnați
Tu Părinte, ne-ai ales
Ai Tău suntem fii și frați.
Dă-ne Doamne înțelepciune
În credință, să trăim
Și să facem fapte bune
Un exemplu bun să fim
Pentru cei ce ne înconjoară
Și nu știu al Tău Cuvânt
Pentru cei ce o să moară,
Dacă nu fac legământ
Cu Tine, cel minunat
Care-n chinuri s-a jertfit
Cu Tine ce ne-ai salvat
Și viață ne-ai dăruit.
Amin
Autor: Florența Sărmășan
Când pe pământ se naşte un copil.
Privirea lui Isus îl priveghează
E bucurie în cer şi pe pământ
Căci Domnul Sfânt îl binecuvântează
Aşa promite prin al Său Cuvânt
Când pe pământ se naşte un copil
E ceru-ntreg în sfântă sărbătoare
Şi norii se ascund în infinit
Lăsând ca să apară dulce soare
Pe chipul lui, cel blând şi liniştit
Copilul care astăzi îl vedeți
În gingăşia lui inmaculată
E Darul cel mai scump, mai minunat
Ce poate să-l primească, o mamă şi un tată
Din mâna celui care ne-a creat
Venim Isus s-aducem astăzi DARUL
N-aintea tronului de har bogat
Şi vrem să-i dăruim mărgăritarul
Prin viaţa noastră, el să vadă farul
Trăirea noastră într-un chip curat
Să-l creştem în iubirea şi credinţa
Pe care Tu ne-ai dat-o într-o zi
Să-l învățăm ce înseamnă umilința
Şi te rugăm să pui în el dorința
Să te cunoască în fiecare zi
Să-l ocroteşti cu mâna Ta de Tată
Şi să-l păzeşti de apă şi de foc
Din calea Ta nicicând să nu se abată
Voinţa Ta în toate să o facă
Căci ştim că Tu ne-ai pregătit un loc
E un loc unde primim o viață nouă
Căci minunata viață ce-am trăit
Se va preface-n raze de lumină
Vom moştenii ce El ne-a pregătit
Când Mirele pe nori o să revină.
Autor: Ion Popescu
Toți ne adunăm laolaltă să-L slăvim cum se cuvine
Pe Cel ce mai altădată Și-a dat viața din iubire
A murit pe-o cruce rece, pironit în niște cuie,
Răstignit ca pe tâlhari, sângele-i curgea șiroaie.
A murit ca să trăim, cel mai mare paradox
Însă noi ce-i dăruim, Domnului Isus Hristos?
El ne-a împăcat cu Tatăl, făcându-ne pe toți frați
Și ne-asemănăm prin faptul că-n palmele Lui suntem săpați.
Însă moartea n-a putut trupul Său să-l biruiască
Și-a înviat a treia zi, cum trebuia să se-mplinească.
În marea slavă și-ndurare, încă ceva ne-a dăruit,
Ceva ce n-are asemănare, Sângele și Trupul Său trudit.
Și ne-a îndrumat Isus până când va reveni
Ca pâinea și cu vinul nostru să ne fie mărturii
Pentru jertfa ce-a adus-o Tatăl nostru, Dumnezeu,
Dându-și unicul Său Fiu să moară-n locul meu și-al tău.
Încercând să retrăim Cina cea de altădat’
Când Isus și ucenicii împreună au cinat,
Venim astăzi la-nchinare din trup și sânge să gustăm,
Simbolurile sfinte ce nu putem să le uităm.
Dar ca să fim vrednici, la masă cu Domnul să stăm
Să ne cercetăm îndată, osândă ca să nu luăm.
Ce noi arătăm pe față și în inimă să fie
Nu cu arătări trufașe, încărcate cu mândrie.
Iar de-acum și până-n ziua când Mielul jertfei va veni
Să mărturisim într-una dacă ne numin creștini
Cum Isus, Mântuitorul vina asupra Lui și-a luat,
Viețile le-a curățit și ne-a iertat de păcat.
S-a `ntunecat, e ceas târziu,
Şi este frig afară,
Pe străzi doar doi din loc în loc,
La porţi băteau să ceară.
Cereau un loc de găzduit,
Unde să se-odihnească,
La han au fost, dar n-au găsit,
Nu-au vrut să îi primească.
Iosif e trist, îndurerat,
Cu gândul la Maria,
Mariei vremea i-a sosit,
Să-l nască pe Mesia.
Au mers aşa înfriguraţi,
Şi obosiţi de cale,
Doar într-un grajd au fost primiţi,
S-au aşezat pe paie.
În loc umil sărăcăcios,
În staulul cel rece,
Maria-Îl naşte pe Hristos,
Mesia, al nostru Rege.
A fost trimis de Dumnezeu,
Din gloria cerească,
S-aducă pace pe pământ,
Şi să ne mântuiască.
Uniţi, cu drag să Îl lăudăm,
Prin El avem viaţă,
Pe El să-L binecuvântăm,
Este a noastră speranţă.
Amin!
În Scripturi s-a profețit
Despre Cel ce va veni
Despre Fiul cel iubit
Ce-i stăpân, în veșnicii
Din femeie s-a născut
Fiul sfânt, al Tatălui
Prin Duh Sfânt a fost făcut
Mare-i misiunea Lui.
S-a născut în sărăcie
Nu într-un lux orbitor
Fiul cel din veșniciei
Mamei nu i-a fost ușor
Ea cu Iosif a plecat
Să se înscrie în cetate
Căci Cezar ordine a dat
Ce trebuiesc respectate.
Și departe într-o poiată
Îngeri o vegheau de sus
Naște fecioara curată
Pe al său Fiu, numit Isus
Maria l-a înfășat
Și pe brațe Îl ținea
Pe Pruncul cel minunat
Cu Iosif se bucura.
Au aflat păstorii în grabă
De Pruncul ce s-a născut
Și-au venit ca să Îl vadă
Priveau, se minunau mult
Lângă ei s-a întâmplat
Ca acest Prunc să se nască
De la îngeri au aflat
Și au vrut să Îl cunoască.
Bătrâni Magi eu sosit
De nașterea Lui, știau
După steauă au venit
Căci să se închine doreau
În poiată au intrat
Pruncul înfășat era
Totul era luminat
Cerul de sus, îi veghea
Plecăciuni multe au făcut
Cu daruri L-au onorat
Apoi să plece au vrut
Să vestească ce-au aflat
Și păstorii s-au tot dus
Ei nașterea au vestit
De acest Împărat Isus
Tuturor, au povestit
Bucurie în cer era
Și pe pământ bucurie
Căci de acum se pregătea, Marea Sa Împărăție.
Amin
Eu n-am, Isuse, ce sa-Ti dau
Acum, in sarbatoare, de ziua Ta!
Nimic bun si frumos nu am,
Decat, Doamne, inima mea!
Nu am nici scumpe daruri,
Nici macar ceva pretios,
Ci doar fierbinte lacrimi,
Dupa Tine, Domn glorios!
Fie casa Ta, inima mea,
In care Tu sa Iti faci voia!
Aceasta sa-mi fie placerea:
Pururi de a Te asculta!
Sa faci, Isuse, din inima mea
O flacara vie ca sa pot lumina!
Sa pot aduce suflete in prezenta Ta,
Iar eu in taina sa pot disparea.
Tine-ma, Isuse, pe genunchi
Si frange-mi toata inima mea!
Sa nu mai am dorinte si placeri,
Ca-ntreaga sa fie numai a Ta!
Nimic sa fiu, sa nu mai traiesc eu,
Ci numai Tu sa traiesti in mine!
Arata-Ti slava, Dumnezeul meu,
Ca Tu sa Te vezi cel mai bine!
Mi-e dor mult de Tine, scump Isus!
Imi tanjeste sufletul dupa Tine!
Mi-e asa de dor, mi-e dor nespus… !
Astept sa ma-ntalnesc cu Tine!
In continuu, Tu sa ma curatesti
Si sa ma sfintesti, Domnul meu!
Vreau cu Duhul Tau sa ma umplii,
Ca sa traiesc numai ca Tine!
Eu Te iubesc din inima, Isuse
Si viata mea o pun la picioarele Tale!
Fa ce vrei cu mine, sfinte Isuse
Si Ia-ti slava din a mea traire!
Toata viata sa fiu nevazuta,
Ca Tu sa Te vezi cel mai bine!
Sa raman umilita si smerita
Si harul Tau in mine sa fie mare!
Cu toata inima eu Te iubesc
Si din tot sufletul Te pretuiesc!
Neincetat doresc sa Te slavesc
Si-o vesnicie sa Iti multumesc!
Te astept si Te voi astepta
Pana cand, drag Isus, vei aparea!
Dorul meu doreste Fata Ta,
In cer cu Tine va fi eterna bucuria!
Te laud ca Te-ai nascut in mine,
Ca sa-mi dai odihna si credinta!
Tu-mi dai adevaratul sens al vietii mele!
Isuse, Tu esti totul in a mea viata!
Amin!
Iarăși e Crăciun,
Iar e bucurie,
Pruncii se adun
Plini de veselie,
Să-și vadă părinții,
Rudele și sfinții
De prin Adunări
Și răsună-n zări
Colindul frumos
„Sa născut Hristos”.
E Crăciun și iar
Poate fi în zadar
Toată alergarea
Dacă sărbătoarea
Își pierde valoarea,
Scopul și lucrarea…
Scopul e Hristos,
Pruncul Luminos,
Împărat de Sus,
Mirele Isus
Domn Atotputernic,
Mîntuitor veșnic,
Veșnica Comoară!
Iarăși noi, fecioară,
Îl sărbătorim
Pe Cel ce-L iubim
Și-astfel alergăm
Să ne închinăm
Nu unui Crăciun
Ci Domnului Bun,
„Cel făr` de început”
Care Sa născut
În Iudeea atunci
Împlinind Porunci
Scrise în Cuvînt
Chiar de Tatăl Sfînt,
Și la fel acum,
Călător în drum
Se-oprește cu toți,
Bate pe la „porți”…
Nu ca să cerșească
Ci să mântuiască,
Căci dorința Lui
Încă alta nu-i
Decât să Se nască
În inima omenească
Și-acolo să-Și crească
Slava Lui cerească.
Fericit de cine
Nu-i este rușine
Să Îl găzduiască,
Căci pe Zori divine
În curând revine
Cu-a Lui răsplătire
Îmbrăcat în Mire
Și-n Slavă, pe „Nor”
Va strânge-un popor
Ce-aici, pe pământ
Iau fost „templu” sfânt.
1) Dumnezeu-n al sau cuvant,
Vrea, sa cauti cu avant,
Si sa-alergi, neincetat
Pan’ ce pacea ai aflat.
2) Tu, convins de vocea sa,
Vrei, pacea a cauta
Si tu nu te vei lasa
Pan’ ce-i face voia sa.
3) Zi de Zi, alergi, te zbati,
Cauti pacea printre frati,
Printre frati, printre surosri,
Si printre frumosii nori.
4) Poate, prin adanci de vai,
Poate-alergi pe multe cai,
Poate ca in bunatate,
Sau, poate, in rautate.
5) Poate-o cauti printre stele,
Sau, poate, in vise rele.
Poate-o cauti printre carti;
Si, totusi, pe-a tale harti.
6) Sa ai pace ….asta vrei.
Sa stai sub salcami, sub tei,
Si sa pluoa peste ei
Izvor de pace ca s abei.
7) Nu esti singur; vreau sa stii,
Pacea-o cauta copii;
Si adult si si batran;
Doar, ca nu pe-acelasi drum.
8) Unii-o cauta-n razboi
Dar sunt slabi si foarte goi.
Altii-o cauta-n alcol,
Altii intr-un alt ocol.
9) Fie ca-ti place, fie ca ba;
Fie n-accepti, fie ca da;
Fiecrae-n forma sa,
Cauta pacea, nu uita!
10) Oamenii, privesc stricat
Acest subiect delicat,
Si emit doar ipoteze
Fara sa le mai testeze.
11) Unii spun:’de nu-i razboi
Pacea va fii printre noi’
Altii, fara sa gandeasca
Spun:’doar eu si firea pamanteasca’
12) Altii spun:’fara dorinte
Fara vise si-alte fiinte’
Si gasesc ca si raspuns
Izolare in ascuns.
13) Unii spun:’sa nu iubesti
De sentiment sa te feresti’
Altii:’nici sa nu incerci
Ceva-emotii pamantesti’
14) De asculti de-acetse sfaturi
Poti sa cauti pan’ te saturi;
Cu cat le vei folosi
Cu-atat pacea va fugi.
15) Biblia asa ne spune:
Sa-l chemam pe El in lume,
In inima noastra goala,
Sa ne scrie pe-a sa coala.
16) Si de-l vei chema pe nume,
Usor vei face fapte bune.
Pacea o vei capata
De nu-i face voia ta.
17) Pacea este Dumnezeu;
Pacea-nseamna fara ‘eu’,
Pacea este un salut
Si e bine de avut.
18) Cand saluti un om cu pace,
Nu ii spui lasama-n pace;
Ci-i aduci in tot prosperitate,
Succes si multa sanatate.
19) Pacea-nseamna bucurie,
Ea inseamna siguranta,
Liniste si prietenie,
Inseamna s stai in balanta.
20) Pacea e un cuvant vag,
Dar poate fii descris pe larg;
Pacea e o stare de liniste sufleteasca
Ce se exprima prin relatie Dumnezeiasca.
21) Apoi, printr-una omeneasca,
Si-apoi, prin-tralta sufleteasca.
Sunt trei strai ce sunt legate
Si nu mai pot fii dezlegate.
22) Daca vrei sa ai pace
In inima si-n viata ta,
Trebuie s aai de-aface
Cu Dumnezeu, si biblia.
23) Trebuie sa il primesti
Pe Domnul Isus Hristos;
Viata sa ti-o curatesti
Caci, tu esti un pacatos.
24) Dupa ce tu il primesti
Evanghelia tre’ s-o citesti.
S-o aplici in viata ta
Caci, e sfanta biblia.
25) Sa primesti din mana lui
Harul sfant al Domnului,
Caci e dar nemeritat
Car’ pe tine te-a iertat.
26) Sa te integrezi frumos
Printre fii lui Hristos;
Si sa fii neprihanit,
Cu altul in duh unit.
27) Iar credinta nelipsita
E de Domnul pretiuta;
Si credinta inseamna sa crezi,
Ceea ce nu poti sa vezi.
28) Sa crezi in Isus Hristos,
Si-n a lui promisiuni,
Si in duhul sfant, ca-i de folos,
Mai ales prin rugaciuni.
29) Intr-un astfel de proces
Firea, nu are acces.
Relele nu-n cap aici;
Fie ele cat de mici.
30) Invidie, ingrijorare,
Si nemultumirea mare,
Concurenta, si mandrie,
Sunt doar aici, in poezie.
1) Poate incercii de cativa ani
Sa schimbi ceva in bine;
Dar ce sa faci ca-ti trebe bani;
Si zbori ca niste-albine,
2) Si-aduni cu greu,
Si nu-ti ajung,
Si te gandesti la Dumnezeu,
Si-apoi la cei ce plang.
3) Si te gandesti ca sunt ca tine,
Ca poate vor sa fac-un bine;
Ca plang in disperarea lor
Privind intr-una la televizor.
4) Si stau si se gandesc intr-una
Cum sa schimbe a lor viata.
Cum sa treaca prin furtuna
Ce ii tine doar in ceata.
5) Cum sa schimbe-a lor tristete,
Cum sa n-aiba doua fete,
Ce sa faca sa nu planga
Si timpul sa le-ajunga.
6) Si tot stai si te gandesti,
Si nu mai, nu mai izbuatesti.
Ai vrea sa fie o minune…
Dar tu stai si manci alune.
7) Daca tu nu faci nimic
Ca sa schimbi viata ta,
Nu doar sa gandesti un pic
Ca sa se-ntample ceva,
8) Nu ai nici macar o sansa
Sa transformi raul in bine;
Sa iesi din a raului transa
Sa uiti sa iubesti pe-aorcine.
9) Sa transformi tristetea-n bucurie
Sa fii linistit sa uiti de furie,
Sa schimbi zbuciumu-n pace
Sa-i binecuvantezi orice ti-ar face.
10) Cheia ca sa izbutesti
E de rau sa te feresti,
Limba sa ti-o stapanesti,
Si Biblia s-o citesti.
11) Sa deschizi inima ta
Ca sa poat’ intra in ea,
Mielul sfant din Golgota;
Sa mature raul din ea.
12) Dupa ce pe El L-ai primit
Si-n Biblie ai citit,
Si-n liniste te-ai rugat
Ca sa fii eliberat,
13) Trebuie sa treci la actiune;
Sa-ti umpli viata de fapte bune.
Cand vrei sa vorbesti urat
Gandeste-te ca L-a durut,
14) Cand ti se cere ajutorul
Nu da inseansa cu piciorul;
Ajuta cati poti de bucuros
Si lauda-l pe Hristos.
15) Cand vrei sa plangi in taina
Nu te gandi ce rau iti merge,
Imbraca-a rugaciunii haina
Si lacrima ti se va sterge.
16) Cand esti atacat de gelozie
Gandeste-te la vre-o poezie,
Ce poate ti se pare tie
Ca-alunga orice fantezie.
7) Cand te gandesti la razbunare
Cauta-n a inimii buzunare
Si-n loc de razbunare
Da-i bunatatea-ti mare.
18) Si de vei face fapte bune
Vei simtii-a schimbarii soapte
Vei avea o buna relatie,
Cu-n Dumnezeu plin de gratie.
19) De te vei ruga mereu
Sa te-ajute Dumnezeu
Prin greutati usor vei trece
Vesnicia cu El o vei petrece.
Într-o lume zbuciumată,
Cu un chip tot mai hidos…
Frumusețea neîntinată,
Fericire adevărată,
Este numai în Hristos!
Într-o lume hăituită,
De-un duh rău și nemilos,
Viața bine rânduită,
Locul fără de ispită,
Este numai în Hristos!
Într-o lume dezbrăcată,
De virtuți și de frumos,
Caracterul fără pată,
Haina cea de in curată,
Este numai în Hristos!
Într-o lume întunecată,
De tot traiul păcătos,
Inima iluminată,
Înțeleaptă și iertată,
Este numai în Hristos!
Într-o lume îmbolnăvită,
De un șarpe veninos,
Rugăciunea împlinită,
Vindecarea mult dorită,
Este numai în Hristos!
Într-o lume ce zidește,
Pe tărâmul nisipos,
În furtuni se prăbușește…
Dar casa ce dăinuiește,
Este numai în Hristos!
Într-o lume adormită,
Pe un mal prăpăstios,
Șansa de a fi trezită,
De la moarte izbăvită,
Este numai prin Hristos!
Autor: Teodor Groza
Asculta fiule ce -ti spun
Gaseste azi intelepciunea!
Ea iti va limpezi ratiunea
Lungind al vietii tale fir
La pace vreau sa te inspir
Maret safir!
Credinciosia, bunatatea
Nicicand sa nu te paraseasca
Scrise in inima, citeasca
Toti cei ce o sa te priveasca
Caci Har prin tine-o sa gaseasca
Si o sa creasca!
Astfel tu cinste-i capata
Si de la Dumnezeu cel Sfant
Si de la oameni pe pamant
Caci Dumnezeu ti- a da vesmant
O minte sanatoasa avand
De neinfrant!
Increde- te in Dumnezeu
Din toata inimioara ta
Nu in capacitatea ta
Atuncea El Te -a ridica
Cu tine de te vei lupta
Te-a ajuta!
In toate caile recunoaste-l
Atuncea El le- a netezi
Chiar Dumnezeu te-a ocroti
Si chiar istet de tu ai fi
Intelept tu nu te socoti
Ca vei plati!
Sa ai frica de Dumnezeu
Abate-te de la ce-i rau
Aceasta aduce -va mereu
Sanatate multa, fiul meu
In oase vigoare de flacau
Forta de leu!
Pe Dumnezeu sa il cinstesti
Cu cele dintai roade ale tale
Din toate veniturile matale
Ce ai, nu este la intamplare
Belsug avea-vei in granare
Si vindecare!
Intelepciunea s-o gasesti!
Priceperea sa o ravnesti!
Caci de inveti si te silesti
Tu vei pasi in siguranta
Caci esti bogat, ai fortareata
Belsug in viata!
Caci e de pret intelepciunea
Nimic cu ea nu se compara
La gat s-o ai, langa inimioara
S-o ai e-atat de necesara
Mai mult ca aurul din tara
E-o piatra rara!
Ea nu poate sa fie furata,
Nu poate fi asemanata
Nici c-o comoara de pe lume
O viata lunga, si anume
Onoare, bogatie, nume
E-al ei renume.
Intelepciunea-i pom de viata
Ce inunda viata si -o rasfata
O viata lunga are-n fata
Caci fericiti au sa se duca
Iar pomul lor nu se usuca
Celor ce-o apuca!
Caci insusi Dumnezeu creat-a
Tot universul, ce minune!
Pamantul prin intelepciune
Te-ndemn acum la ratiune
Asculta a mea lectiune
Sa ai viziune!
Intelepciunea, chibzuinta
Asculta-mi fiule staruinta
Pastreaza-le mereu, oricand
Si nu vei merge suspinand
Vei fi capabil transformand
Da! Orice gand!
Cu incredere tu vei umbla
Caci Domnul te va apara
Piciorul nu ti s -a poticni
Oricat de mare grij-a fi
Vei adormi cat vei clipi
Si drept vei fi!
Autor: Simona Lucescu
Astazi ne aflam aici
si doi sotii au devenit parinti
iar Dumnezeu in Slava Sa
A hotarat sa le de-a si binecuvantarea.
Viata, doresc sa aveti mereu
Spune: Duhul Lui Dummezeu
Impreuna sa biruiti
Caci Domnul va facut parinti
Sot sotii, ce Dumnezeu va unit.
Luptati pentru scumpi vostri copiii
Cu dragostea voastra mare
Puteti sa invingeti orce incercare.
In viata de soți si sotii
Necazurile neincetat pot veni
Dar voi doi sa va intariti
In vremea grea, sa biruinti.
Cand relatia dintre cei doi
E daramata si in razboi
Copiii suflera din plin
Si-i pierdut a lor destin
Destinul lor, sa il faceti, doar cu Dumnezeu.
Cu voi sa biruiasca orce greu
In orce vreme si in orce timp
Parinti modeli voi sa îi fiti.
Tu sotule stai treaz bine
Caci tu esti cap de familie
Tu daca nu vei veghea
Diavolu va distruge sotia ta.
Cand nu esti unit cu sotia ta
Diavolul o va sfarama
Si ea atunci va suferi
Si ea, si ai tai copiii
Caci Dumnezeu uraste despartirea
Cand nu esti tu unit cu ea
Caci si asta e o despartire
Dar nu in trup, ci in unire.
Cand sotul pe sotie o iubeste
Ea cu totul infloreste
Puteri divine ea primeste
Si copii in dragoste, îi creste.
Sotule! Sotia ta,
E facuta din carnea ta
Os, din oasele tale
Dumnezeu ti-a scoso in cale,
El, a vrut sa va uneasca
Si familie, sa va numeasca
Doar cu Domnul iti poti forma
Familia care vesnic va rezista.
Cand sotul si sotia sa
Se unesc in lupta grea
Si copiii dainuiesc
Iar in Domnul biruiesc.
Sotule, dragoste, da-i sotiei
Caci asa ea o sa invie.
Iar tu sotie, da-i sotului, respect
Ca asa e intelept.
Limba ta poate sa fie
Foc si moarte sau apa vie
Sotia prin cuvinte zideste
Si sotul ei o pretuieste
O sotie in casa sa
E o comoara sau viata grea
Sotia drumul il croieste
Sau cu mainile ei il prapadeste
Tu sotie poti s-alegi
cum vrei sa îi calauzesti
Sa fii sotia care sa luptat
Sau care tot a daramat.
Diavolu a vrut mereu
Sa distruga inima Lui Dumnezeu
Si cum poate el mai bn?
Decat distrugand orice familie?
Potrivnicul cu orice pret ar vrea
Sa darame familia,
Pe sot, sotie si-a lor copiii
Caci doar asta ajunge in vesnicii.
Fiti binecuvantati
dragi parinti
Si voi copiii
Pana Domnul va veni.
Amin.
Autor: Sunita
Lăsați copilașii să vină la Mine,
Lăsații să vină și nu-i opriți.
Căci Eu le-am dat viața, le dau speranța
Să fie cu Mine în rai, mântuiți.
Îi voi binecuvânta
Să crească pentru Slava mea
În casa mea Îi voi sădi
Să aibă-n Mine bucurii
Lăsați copilașii să vină la Mine,
Că-mpărăția e-acelor ca ei.
Să-I iau azi pe brațe, să-I am lângă Mine
În turmă să fie și scumpii mielușei.
Lăsați copilașii să vină la Mine,
La râul de viață, de binecuvântări
Să crească prin Duhul în sfânta iubire
S-alerge copiii spre-albastrele zări.
Autor: Ovidiu Liteanu
Și în anul ce-a venit
Vom sluji cu consacrare
Vrem un trai neprihănit
Și progrese în lucrare.
Vom parcurge-ngustul drum
Cu privirea la răsplată
Vom cânta și nicidecum
N-om fugi din sfânta ceată.
Chiar prigoane de-ar veni
Sau amenințări, o mie
Cu răbdare vom vesti
Despre sfânta-mpărăție.
Știm că vor izbi furtuni
Să producă-n vas spărtură,
Să producă leziuni
Dar răspunsul e-n Scripură,
Ea produce-n noi puteri
Să învingem încercarea,
Să putem purta poveri,
Să respingem disperarea.
Zile, săptămâni și luni
(Câte Tatăl va decide)
Înălța-vom rugăciuni
Ceru-ntreg se va deschide,
Și de-Acolo, din Palat
Multe daruri s-or trimite
Căci avem un Împărat
Care dă tot ce promite.
Și în anul ce-a venit
Vom continua lucrarea
Vrem un trai neprihănit
Ce-i cuplat cu-ncredințarea.
George Cornici
Ianuarie, 2023
O, ce veste minunată se aude răsunând,
Cerul este-n sărbătoare, îngerii se-aud cântând.
Ceru-mpodobit cu stele străluceşte maiestuos,
Corul îngeresc răsună; S-a născut Isus Hristos.
Din fecioara preacurată umbrită de Duhul Sfânt,
S-a născut Hristos, Mesia bucurie-i pe pământ.
Din glorie şi mărire pentru noi Tu ai venit,
Îţi cântăm cu bucurie, Aleluia fii slăvit!
Ai lăsat cerul, splendoarea, ca noi trup ai îmbrăcat,
Ai venit să ne dai viaţă şi să ne scapi din păcat.
Tresăltăm de bucurie şi Îţi mulţumim frumos,
Şi cu îngerii din ceruri Îţi cântăm, Domn glorios.
Împreună, mic şi mare ne-nchinăm şi-Ți mulţumim,
Şi plini de recunoştinţă spunem: Doamne, Te iubim!
Pământu-ntreg azi înalţă cântece de proslăvire,
Veste sfântă minunată, Doamne… Câtă fericire!
Astăzi venim ca şi magii şi cu faţa la pământ,
Ne-nchinăm cu bucurie, Fiu de Dumnezeu preasfânt.
O, ce veste minunată se aude-n lung şi-n lat,
Ai venit în lumea noastră fii-n veci binecuvântat!
Amin!
Luca 2
14„Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
Pe câmpul păstorilor, noaptea se lasă,
Pace aduce -n suflet, și a sa casă,
Porumbei albi, cerești, coboară pe pământ,
Răsună puternic glasul Duhului Sfânt.
Focul păstorilor, cu flăcări rubinii,
Suspinul izvorului, înspre vesnicii,
-„Tăcere sa fie”, zic către inima mea,
Să aud pe Domnul, Sfânta-i chemarea Sa!
Mare-i templul ceresc, un flaut suspină,
Deschide portalul de pace, lumină,
O oaste a cerului zboară spre pământ:
„-Noi Il vestim pe Mesia, Pruncul cel Sfânt!
Pace pe pământ între oameni sa fie,
Ne – a trimis Tatăl ceresc din veșnicie,
Slavă lui Dumnezeu, ce domnește în cer!
Bucurați-vă, păstorilor din Israel!
Noaptea cea Sfântă peste lume coboară,
Aprinde focul credinței, pe câmp, afară,
Caută pacea, și aleargă după ea,
S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!”
Noaptea Sfântă peste lume s-a lăsat,
Tu ai lacrimi în ochi, dar nu mai fi posac,
Ferice de tine, de plângi, vei fi mângâiat,
S – a născut Mesia, al tău Împărat!”
Fluierul vântului începe să cânte,
Izvorul cel vesel, drumeți să încânte,
Iar Eu strig vesel către inima mea:
-S – a născut Mesia, strigă „Aleluia!
După astre, s-au luat
Magii de la răsărit
De la Irod au plecat
Spre Betleem, au pornit
Cu Irod, ei s-au văzut
Știau la ce se gândește
Ce i-au spus el, n-au crezut
Știau că acum se gândește
La cine ar cuteza
Pe el să îl detroneze?
Puterea lui, să o ia
Pe el, să-l înstrăineze. ?
Dar precaut se voia
Și atent la tot să fie
Ca să nu ia cineva
Scumpa lui împărăție.
Apoi Magii au pornit
Să ajungă, se grăbeau
Cu Irod, ei au vorbit
Să-i spună când se întorceau
Tot ce acolo vor vedea
Unde Pruncul se găsește?
Ca el să poată pleca
Să se închine, cum dorește
Stea lor, far luminos
I-a condus fără oprire
Până la Pruncul Hristos
La Cel sfânt, plin de mărire
Daruri scumpe i-au adus
Aur, smirnă și tămâie
Pentru Cel venit de sus
În onoarea Lui să fie.
Iar când steaua s-a oprit
Locul tot s-a luminat
Au știut, că L-au găsit
Pe Pruncul mult așteptat
Ei, în staul au intrat
Ca să-L vadă, să se închine
Și un Prunc mic au aflat
Pe care Maria-L ține
Înfășat în brațe-i sta
Ei cu toți s-au închinat
Se plecau în fața Sa
Ca și unui Împărat.
Plecăciuni multe au făcut
Magii de la răsărit
Se mirau atât de mult
De minunea, ce-a venit
Ei știau cine era
Cel ce aicea s-a născut
Sfințenia Lui, se vedea
În prorocii au văzut.
Să se întoarcă se găteau
Și-n vis li s-a arătat
Alt drum de făcut aveau
Și pe acolo, au plecat
Irod i-a tot așteptat
Dar la urmă a înțeles
Că de acolo au plecat
Și un alt drum, au ales
Atunci teama la răpus
Era mai îngândurat
Ura lui, iar s-a prins
Să-L prindă a căutat
Pe Fiul numit Isus
Să-L ucidă, își dorea
Un plan ca să fie prins
De acum își pregătea.
Amin
1) Dupa atatea zile grele, sunt obosit;
Si cad pe patul meu de gheata,
Ca si un bolovan de sus trantit.
Si lacrimile-mi curg pe fata.
2) Nu pot sa dorm, si ma foiesc,
Si patul parca e facut din ace;
Ii simt veninu-ntepaturii,ma rasucesc;
E si mai rau, dar n-am ce face.
3) Stau singur, in recea grota
A inimii nemangaiate;
si privesc atent la o aorta
Ce umple venele taiate.
4) Si-atunci eu ma gandecs
La bolta cerului senin,
La fluturii ce-n mana-i tin;
Si, dupa libertate eu tanjesc.
5) Ca fluturii as vrea sa zbor,
Prin curcubeul cel multicolor,
S-ajung la Dumnezeu meu
Sa pot sa-i dau pacatul greu.
6) As vrea sa-l vad, stand in picioare
La drepta tatalui ceresc;
Si eu sa dau din aripiare,
Si-n bratul lui sa ma topesc
7) As vrea sa ma ridice-ncet
In palma sa de cui zdrobita,
Si sa ma-nvete un alfabet
Sa ma pazesc de ispita.
8) Sa zbor pana la cer nu pot,
Dar pot sa-i dau acum un vot
Ca il primesc in viata mea.
Si sa ma ierte cand va vrea.
9) Acum, ca-am acceptat
Ca pot si eu sa fiu salvat,
Astept un semn ca a venit
Sa imi dea darul cel dorit.
10) Eu, intre timp, am curatat
Inima mea de pacat.
Si am umplut un sac imens,
Cu lucruri rele, fara sens.
11) Am scos afara tot ce-i rau;
Si pe satan cu lucrul sau,
L-am anuntat ca va pleca
Cand el urechea va pleca.
12) Cand Dumnezeu veni milos
La usa inimii-ntristate,
Satan scrasneste manios,
Si duhurile nu se lasa alungate.
13) Si totusi, ele sunt speriate
si tremura al sau cuvant,
Se dau doi pasi mai in spate
Si fug din inima, cu avant.
14) Acum, ca raul a fost data afara
Din inima cea seaca si murdara,
Dumnezeu poate lua usor
Sacul imens urat mirositor.
15) Si-l arunca la crucea sa,
In sangele-i il scufunda,
Si scrise pe inima mea
‘Mantuit prin jertfa mea’.
16) Din inima-si facu un tron;
Si devenii la vietii Domn.
Si inima de bolovan
Fugi alaturi de satan.
17) Si-atunci simtii eliberarea,
Si pacea sufletului zbuciumat,
Si inima-mi canta cantarea
Unui prizonier descatusat.
18) Si ploaia devenii cu soare.
Furtuna chiar incantatoare.
Caci la carma sentimentelor
Sta Domnul cel triumfator.
1) Inchis in odaita inimii tale,
Incerci s-o lasi putin, mai moale.
Si-ti pui o simpla intrebare:
Ma iubeste Domnul oare?
2) Ma aude? M-a iertat?
Sunt eu fiu de Imparat?
Ma asculta?M-a vazut?
Stie cat de tare-a durut?
3) Esti singur si tacut;
Si inima iti plange,
Speranta-ncet se frange,
Si nu mai ai nici un avut.
4) Fara cuvinte ai ramas;
Psihic esti intr-un impas;
Incepi sa te-ndoiesti,
Si nu mai stii ce voiesti.
5) In marea ta tristete,
O voce blanda se aude;
Umbra mortii se ascunde.
Te umpli de frumusete.
6) Te iubesc nespus,
Cu o dragoste, desavarsita;
Si frumos Ti-am spus:
Sunt cu tine clipita de clipita.
7) Intelege o data pentru totdeauna,
Ca te-aud si te ascult intr-una;
Intelege ca deja te-am iertat,
Cand viata pentru tin’ Mi-am dat.
8) Vad marea ta durere,
In clipele cele mai grele,
Chiar de te-ai simti parasit;
In taina eu ti-am vorbit.
9) Ce-am avut mai bun ti-am dat;
Caci esti fiu de Imparat.
Totdeuna-am fost cu tine,
Chiar de nu mai vazut bine.
10) Si chiar de m-ai suparat;
Rugaciune-am ascultat.
Am vazut ca-ti pare rau,
Si-am primit apelul tau.
11) NU-ti mai pune intrebari!
Chiar de treci prin incercari.
Eu te iubesc mai mult decat orice;
Asculta a mea dulce voce!
12) Lasa indoiala de-o parte!
Treci de a mea Sfanta parte!
Increde-te mereu in mine!
Chiar de greul iara vine.
13) NU uita ce-ti spun acum!
Porneste cu min’ la drum;
Zilnic te voi binecuvanta,
Viata vesnica -ti voi da.
1) Dragostea e-un sentiment ciudat,
Si cu siguranta este greu de-aflat.
E un sentiment ce se ascunde-n ploaie,
Si nu poate fii cuprins doar intr-o foaie.
2) Dragostea inseamna si fii plin de viata,
Si chiar de-atarni de-un fir de ata,
Sa-l iubesti pe Dumnezeu,
si pe aproapele tau,
Sa te bucuri tot mereu,
si pentru dusmanul tau.
3) Dragostea inseamna sa jertfesti;
Pe strain in casa sa-l primesti,
Plin de bucuriue sa-l hranesti,
De sufletul lui sa te ingrijesti.
4) Dragoste inseamna sa te-abtii;
Si chiar de ai in gand numai prostii,
Vei stii sa-ti formezi frumose prietenii;
Din dragoste doar bine vei vorbii.
5) Dragostea inseamna simplitate,
Si cate putin din taote.
Inseamna sa fii aproape
Si de cel ce-i mai aparte.
6) Dragostea inseamna sa dai un sfat bun;
Dragostea inseamna sa arzi fara fum;
Inseamna viata sa-ti dai,
Chiar si numai pentr-un pai.
7) Dragostea inseamna sa ierti totul,
Inseamna sa dai tot uitarii,
Sa-arunci greseala-n fundul marii;
Si la rau sa nu-ti dai votul.
8) Inima sa-ti arda de iubire!
Sa fii plin de fericire!
Sa raspandesti in jur lumina!
Sa nu-ntepi ca o albina!
9) Focul dragostei nu poate fii stins,
De apele cele mari invins.
Dragsotea nu va fii-necata
De raurile maretului tata.
10) Dragostea e-un steag fluturat peste noi,
Pe cel parasit il primste-napoi;
Dragostea e pusa ca o pecete,
Pe inima, si bratul unei fete.
11) Dragostea inseamna sa nu judeci dupa aparenta;
Dragostea nu poate avea concurenta.
Dragostea priveste in interiorul mare,
Si va vedea-n orice o binecuvanatare.
12) Dragostea inseamna sa faci bine
Chiar de vei fii rasplatiti cu rau.
Sa arda focul dragostei in tine,
Chiar de vei fii primit rau.
13) Daca nu ai dragoste, nu esti folositor;
Vorbele tale, sunt, doar un chimval rasunator.
Si chiar de ai stii totul, si ai fii un voinic,
Fara dragsote, nimic nu esti, nimic.
14) Daca vrei dragoste fii rabdator;
Fereste-te sa fii pizmuitor;
Revarsa peste lume bunatate,
Si fereste-te de rautate.
15) Nu te umplea de mandrie,
NU te purta cu necuvinciosie,
Nu te lauda mereu;
Lauda-l pe Dumnezeu.
16) Folosul tau nu-l cauta;
Usor nu te mania;
De nelegiuiri sa nu te bucuri,
Ci de adevar sa te bucuri.
17) Si nu uita: dragostea
Acopera totul, crede totul,
Nadajduieste totul, sufera totul;
Ea nu va pierii niciodata .
Implică-te în lucrarea de la Biserica Elim Langenfeld
Dacă vrei să fii folosit de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru noi, te poți implica dăruind prin Paypal